Aşteptând TIMPURI NOI

   7 - 15³⁰. Un program lejer. Mă gândesc de multe ori că e prea lejer. Aproape că îmi pare rău. Mă consolez cu ideea de a face ceva util în acest timp.
   Plec, ajung în stradă, încep să mă gândesc la copilărie. Îmi amintesc de vremea când făceam ce vroiam. Puteam să stau de vorbă cu cine voiam, să mă plimb când am plăcere. Acum nu. Din n motive. Merg şi iar merg pe o stradă pustie şi cenuşie. Mă opresc în intersecţie. Dacă o iau la stânga, ocolesc(îmi surâde această idee), dacă merg înainte voi ajunge la Timp. La dreapta mă rătăcesc. Aleg. Drept înainte. Îmi reiau Amintirile. "Mă plimbam pe râu împreună cu prietenii, ne scăldam, ne jucam, ne aşezam să facem 'şedinţă'."
   HAAAM, HAM, ham. Un câine. Mă trezeşte la realitate. Vrea să fie băgat în seamă. Mă aplec şi îl chem. Se lipeşte de mine şi îmi şopteşte ceva. Ceva ce numai eu şi el înţelegem. Mă ridic. Îmi iau la revedere de la el. Mâine nu ştiu dacă ne vom mai întâlni. Merg. În faţă, pe trotuar, se perindă lume..multă, indiferentă la cei din jur, serioasă. Nu poţi şti niciodată ce ascunde fiecare. În această lume mă văd pe mine. Îmi imaginez că sunt prieten cu toţi, sau mai bine zis frate. Ei!?..cum ar reacţiona dacă ar afla aceasta? Dar mai bine e să nu fii curios.
   Îmi continui amintirea. Sunt singur. Urc un deal. Visez,visez că mă aflu într-un oraş mare, muncind într-un birou, având o casă, o prietenă. Acum. Am avut prietene, am ajuns să lucrez într-un birou, într-un oraş prea mare şi visez să ajung (măcar pentru câteva zile) pe plaiurile de odinioară.
   O altă intersecţie. Din stânga vine o fată drăguţă. Se împiedică de o sticlă. Mă uit în ochii ei. O privesc profund. Îmi dau seama că e obosită, şi din nefericire nervoasă. Mai departe. Văd destinaţia. Arunc o privire asupra cartierului. Este îmbrăcat în cenuşiu şi ici colo zăreşti un zid mai colorat. Deasupra, un cer de toamnă târzie.
   Râul, duce cu el toate gândurile trecătorului.
   Traversez strada. Mai bine spus, risc să traversez strada.
   Mă adâncesc iar în gândurile mele..copilărie, maturitate, copilărie. Îmi doresc să fiu iar copil. Nu mă interesa situaţia financiară, nu mă interesa absolut nimic. Dacă mă jucam, mă jucam. Dacă plângeam, îmi trecea.
   Aştept vremea când voi putea fi din nou copil. Sunt sigur că va veni. Mi-a promis CINEVA acest lucru. Îl aştept să vină. Îl aştept la Timpuri Noi. Pentru că îmi este dor de TIMPURI NOI!!